La Răscruce de Gânduri

M-am născut într-un secol oarecare, pe-o geană de umbre,  sub un vis strivit.   Mi s-a spus cum se numesc satul, judeţul  şi ţara mea.   Stăteam sub privirile bătrânilor care mă vedeau mereu prea mică.   Am început să cresc şi să mă apropii de sensuri  şi de logica unei lumi strâmbe.   Într-o zi cineva m-a strigat pe nume şi m-a adus în faţa Ta.   Aici nu îmi era teamă de timp şi nici de lume.   Aici logica nu mai era strâmbă şi nici sensurile de negăsit.   Şi-am găsit aici maşina timpului,  a Celui pe care timpul nu Îl poate atinge.   Trec pragul casei Tale şi mă întorc spre şi dinspre Tine,   dar  mereu, mereu uit cărui secol aparţin.