Maşina timpului

M-am născut într-un secol oarecare,

pe-o geană de umbre, 

sub un vis strivit. 

Mi s-a spus cum se numesc

satul, judeţul şi ţara mea. 

Stăteam sub privirile bătrânilor

care mă vedeau mereu prea mică. 

Am început să cresc

şi să mă apropii de sensuri 

şi de logica unei lumi strâmbe. 

Într-o zi cineva m-a strigat pe nume

şi m-a adus în faţa Ta. 

Aici nu îmi era teamă de timp

şi nici de lume. 

Aici logica nu mai era strâmbă

şi nici sensurile de negăsit. 

Şi-am găsit aici maşina timpului, 

a Celui pe care timpul

nu Îl poate atinge. 

Trec pragul casei Tale

şi mă întorc spre şi dinspre Tine, 

dar mereu, mereu uit cărui secol aparţin.