This good-bye won't be taken in by my heart, no more words to be born, no more thoughts to be shaped, just an infinite sea of hope, for only one regret: this good-bye really has to be said.
Doi pași pe o plajă gri erau prea triști, prea cenușii, și au chemat alți pași mai apăsați să-i însoțească-n jocul de-a iubi în mers în doi și patru pași zglobii. în gri și în apus și-n miazăzi. Dar s-au pierdut în ceasuri timpurii. Azi au rămas doar valurile... gri.
M-am născut într-un secol oarecare, pe-o geană de umbre, sub un vis strivit. Mi s-a spus cum se numesc satul, judeţul şi ţara mea. Stăteam sub privirile bătrânilor care mă vedeau mereu prea mică. Am început să cresc şi să mă apropii de sensuri şi de logica unei lumi strâmbe. Într-o zi cineva m-a strigat pe nume şi m-a adus în faţa Ta. Aici nu îmi era teamă de timp şi nici de lume. Aici logica nu mai era strâmbă şi nici sensurile de negăsit. Şi-am găsit aici maşina timpului, a Celui pe care timpul nu Îl poate atinge. Trec pragul casei Tale şi mă întorc spre şi dinspre Tine, dar mereu, mereu uit cărui secol aparţin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu